ICCJ: Judecătoarea David învățase din alte cazuri de mare corupție să se ferească de sistem

Judecătoarea ICCJ Maria David, condamnată la închisoare cu executare pentru fapte de corupție, învățase să se ferească de sistemul judiciar și îi dădea ca exemple denunțătorului ei cazurile mari de magistrați presupuși corupți și cercetați de DNA, cum ar fi Florin Costiniu sau Gabriela Bîrsan.

Instanța supremă a dat publicității, marți, motivarea deciziei prin care judecătoarea ICCJ Maria David, deferită justiției pentru fapte de corupție, a fost condamnată la patru ani de închisoare cu executare.

În document, magistrații instanței supreme arată că Maria David nu a urmărit să îl ajute pe omul de afaceri Petru Blanda, denunțător în acest caz, în virtutea unei relații ce amiciție ce ar fi existat între ei, ci din interes personal, etalându-și totodată influența și cunoștințele pentru a-l sprijini pe acesta în problemele judiciare pe care le avea.

„Edificatoare este succesiunea chestiunilor discutate, înregistrarea audio și video ambientală evidențiind faptul că inculpata a adus în atenția denunțătorului, la momentul prezentării etapelor pentru rezolvarea problemei sale judiciare, cauze penale notorii privind magistrați, inclusiv de la cel mai înalt for judiciar din România, care, în concepția sa, nu au fost suficienți de viligenți pentru a evita să fie prinși, iar din experiența cărora a înțeles că nu trebuie să vorbească la telefon sau să țină anumite bunuri acasă, întrucât există riscul interceptării, respectiv depistării la percheziția domiciliară”, mai notează instanța supremă, în documentul citat.

Instanța redă și fragmentul de discuție în care Maria David face aceste aprecieri față de denunțătorul său, omul de afaceri Blanda Petre.

„B.P.: Dar cum l-a prins, prins pe FLORIN (fostul președinte al Secției Civile a ICCJ, Florin Costiniu – n.r.)?

D.M.: Prin, prin convorbiri telefonice.

B.P.: Prin convorbiri tele…? Atât, convorbire telefonică?

D.M.: Atât, nimic altceva, nimic. Numai prin convorbiri telefonice.

(…)

D.M.: Vă amintiți cu BÂRSAN?

B.P.: În cine ai tu încredere!

D.M.: Cu… cu cazu’ BÂRSAN, cum a trimis? Într-o seară a venit percheziție în casă.

B.P.: Hmm!

D.M.: Deci, de fiecare lucru. Și mărgelele de la gât.

B.P.: Păi și înseamnă că tu nu-i mai ții în casă”.

Judecătorii ICCJ au mai observat, „din contextul derulării evenimentelor, că interesul inculpatei David Maria a fost să intre în posesia sumei pretinse fără să ajungă să aibă probleme de natură penală, aspect ce rezidă din întregul său comportament, care dovedește o precauție excesivă, materializată, așa cum s-a arătat anterior, inclusiv prin reținerea manifestată în a indica verbal suma ce trebuia să-i fie remisă, susținerea acesteia că suma de 110.000 euro notată pe fila de vărsământ emisă de Raiffeisen Bank reprezenta valoarea debitelor bancare avute împreună cu cei doi copii ai săi, apare ca fiind neverosimilă, cu atât mai mult cu cât din modul în care își prezentase situația sa materială rezulta că avea nevoie de suplimentarea veniturilor, iar calea cea mai la îndemână era obținerea ilicită de la denunțător”.

Instanța notează totodată că „atitudinea inculpatei nu se circumscrie unor simple încălcări ale deontologiei profesionale, așa cum a arătat aceasta, reducând activitatea sa la simple asigurări date denunțătorului, în scopul de a-l liniști, fară relevanță penală, întrucât în realitate, prin acțiunile sale, aceasta a încercat să-i întărească convingerea că a reușit să-i influențeze pe judecători, demersuri care însă au fost anevoioase, date fiind vârsta tânără și modul acestora de lucru, respectiv fiecare pe cont propriu, mimând chiar indiferența în momentul în care 1-a sfătuit să apeleze și la alte persoane pentru a-și asigura succesul”.

Ca atare, se mai arată în motivare, „conduita Mariei David nu poate fi interpretată ca fiind rezultat al interesului personal pe care îl avea față de denunțător în virtutea relației de amiciție, întrucât este evident faptul că urmărea să-i creeze impresia că era singura în măsură să influențeze judecătorii, întrucât funcționase anterior promovării la instanțele din raza Curții de Apel Ploiești, unde își păstrase o serie de relații, cunoscând totodată cum «lucrau» acești magistrați”.

Tot în motivare, judecătorii consideră de necontestat faptul că, potrivit dovezilor existente la dosar, judecătoarea David a pretins și primit, în lunile noiembrie – decembrie 2009, suma de 200.000 euro pentru a-i determina pe judecătorii învestiți cu soluționarea contestației în anulare să pronunțe o soluție în favoarea denunțătorului Blanda Petru, pentru ca apoi să pretindă în lunile ianuarie – februarie 2012, de la același denunțător, 110.000 de euro, în schimbul intervenției pe lângă membrii completului care judecau, în recurs, cererea de revizuire formulată de acesta, fapte care întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de inflență.

La 9 octombrie 2012, judecătoarea ICCJ Maria David a fost condamnată de instanța supremă la patru ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de trafic de influență, după ce ar fi primit de la un om de afaceri peste 200.000 de euro pentru a interveni la colegi magistrați.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a condamnat-o pe Maria David la câte patru ani de închisoare pentru ambele fapte de corupție imputate de procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA), respectiv pentru cea din noiembrie 2009 și pentru cea din februarie 2012, când a fost organizat și flagrantul.

Decizia în acest caz nu este definitivă, recursul făcut de Maria David având termen, la un complet de cinci judecători de la aceeași instanță, în 14 ianuarie.

Potrivit procurorilor anticorupție, în perioada noiembrie-decembrie 2009, judecătoarea Maria David ar fi pretins și primit de la omul de afaceri Petru Blanda 200.000 de euro, promițându-i, în schimb, că va interveni pe lângă magistrați din cadrul Curții de Apel Ploiești învestiți cu soluționarea unei acțiuni de contestație în anulare și îi va determina să adopte o soluție favorabilă.

Prin această contestație, Blanda dorea anularea unei decizii penale a Curții de Apel Ploiești prin care fusese condamnat la o pedeapsă de trei ani de închisoare în regim de detenție pentru evaziune fiscală. În 10 decembrie 2009, această acțiune a fost admisă în principiu, iar în 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată contestația în anulare.

Ulterior, împotriva aceleiași decizii de condamnare, Petru Blanda a formulat și o cerere de revizuire, care în 15 noiembrie 2011 a fost respinsă de Judecătoria Târgoviște.

În acest context, în perioada ianuarie – februarie 2012, judecătoarea David a primit de la Blanda, în mai multe tranșe, suma totală de 4.000 de euro și 3.800 de lei, și a mai pretins încă 110.000 de euro, promițându-i, în schimb, că va interveni pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești învestiți cu soluționarea recursului împotriva sentinței Judecătoriei Târgoviște, pentru a-i determina să pronunțe o hotărâre favorabilă acestuia. În 27 februarie, Curtea de Apel Ploiești a respins și acest recurs.